Ingrediente necesare:

  • Porumb (sau alte cereale: grâu, orz, secară, arpacaș)
  • Făină de porumb (macinată fin, maxim 1.5 – 2 mm granulatie)
  • Alfa amilază (enzimă care ajută la descompunerea amidonului la temperaturi ridicate)
  • Gluco amilază (enzimă care transformă amidonul în zaharuri fermentabile)
  • Drojdie pentru cereale (pentru fermentație)
  • Apă (pentru diluarea amestecului)

1. Prepararea amestecului:

Primul pas în acest proces este pregătirea făinii de porumb. Într-un recipient mare, pentru fiecare kilogram de făină de porumb, se adaugă aproximativ 3 litri de apă. Înainte de a începe plămăditul, este necesar să aduci amestecul la o temperatură de 90°C, folosind un agitator pentru a evita formarea cocoloașelor. Este important ca această etapă să se facă la o temperatură constantă, pentru a facilita descompunerea amidonului.

2. Adăugarea alfa amilazei:

Când amestecul ajunge la 90°C, adaugă 0.5 ml de alfa amilază pentru fiecare kilogram de făină. Alfa amilaza ajută la descompunerea amidonului în zaharuri mai simple, care sunt mai ușor de fermentat. După adăugarea enzimelor, se lasă amestecul să stea timp de aproximativ o oră la această temperatură.

3. Răcirea și adăugarea gluco amilazei:

După perioada de pauză, se răcește amestecul la aproximativ 55°C, moment în care se adaugă gluco amilaza. Această enzimă ajută la transformarea zaharurilor din amidon în glucoză, care este necesară pentru procesul de fermentație. Adaugă 1 ml de gluco amilază pentru fiecare kilogram de făină.

Deși nu este obligatoriu, se recomandă o pauză de o oră după adăugarea gluco amilazei, pentru a permite enzimelor să-și facă treaba și să asigure o conversie completă a amidonului în zaharuri fermentabile.

4. Adăugarea drojdiei și fermentarea:

După ce amestecul s-a răcit până la 30°C, este timpul să adaugi drojdia pentru cereale. Drojdia se va hrăni cu zaharurile produse de enzime și va începe procesul de fermentare. Este recomandat să lași amestecul să fermenteze timp de 3-5 zile, în funcție de temperatura ambiantă și tipul de drojdie utilizat.

5. Distilarea:

După finalizarea fermentației, se poate începe distilarea amestecului. Dacă folosești un cazan tradițional, distilarea se va face cu grijă, pentru a nu arde amestecul. La temperaturi scăzute, se poate utiliza coloana de distilare pentru o purificare mai eficientă a alcoolului.

Un alt aspect important al distilării este separarea fracțiilor: capul (care conține substanțe periculoase și neplăcute), inima (care este alcoolul pur) și coada (care conține resturi de compuși care nu sunt plăcuți pentru consum).

6. Filtrarea și purificarea:

Un aspect crucial pentru obținerea unui distilat clar și de calitate este filtrarea amestecului. Dacă dorești să obții un distilat limpede, poți utiliza diferite metode de filtrare, cum ar fi prin filtre de carbon sau alte medii filtrante. Există și variante mai sofisticate, precum utilizarea permanganatului de potasiu, o tehnică utilizată în Rusia pentru precipitația amestecului, dar aceasta necesită o atenție deosebită și experiență în domeniu.

7. Varianta cu cereale întregi:

Pentru cei care doresc să încerce o metodă diferită, există și varianta cerealelor întregi. Acestea se fierb la foc mic și absorb apa treptat. În această metodă, boabele de cereale sunt mai greu de macinat, dar se desfac ușor în timpul fierberii. Randamentul obținut cu cereale întregi poate fi mai mic, dar procesul poate fi mai simplu, fără a fi nevoie de macinare.

8. Experimentarea și verificarea randamentului:

Pentru a verifica eficiența procesului de fermentare și conversie a amidonului în zaharuri, se poate efectua un test cu iod. Iodul colora amidonul și poate indica dacă amestecul este complet fermentat. De asemenea, densitatea amestecului poate fi verificată pentru a asigura că tot amidonul a fost transformat.

9. Randament și îmbunătățiri

În cele din urmă, pentru a îmbunătăți randamentul și a obține un distilat de calitate, este recomandat să usci maltul înainte de a-l macina și plămădi. De asemenea, se poate experimenta cu diferite tipuri de cereale și tehnici de preparare, pentru a descoperi cele mai bune combinații și metode care să conducă la un alcool de înaltă calitate.

Concluzii:

Realizarea alcoolului din cereale, în special din porumb, este un proces complex, dar plin de satisfacții pentru cei care vor să încerce distilarea acasă. Este esențial să se respecte pașii de fermentare și distilare, iar fiecare mic detaliu poate influența calitatea finală a băuturii. Experimentarea cu tehnici noi, cum ar fi folosirea cerealelor întregi sau uscare prealabilă a maltului, poate aduce un plus de gust și eficiență.

Încearcă acest proces și nu uita să te bucuri de fiecare etapă, pentru că succesul constă atât în rezultat, cât și în învățătura din fiecare încercare.